If cupid's got a gun,then he's defenetly shooting

Am zis sa vorbesc(ca un prim post,teoretic) despre amorul cel de toate zilele. Nu prea stiu despre ce vorbesc, acum sincer. Dar ma gandeam, ce pret trebuie sa platim pentru a avea parte macar de oleaca de iubire. O iubire de 1 luna, o vara, un an, nevermind. Da una din aia, sa’ti taie respiratia(serios,daca ati trecut prin asta,CUM ESTE?!?ca in filmele americane cu prietenii mei Humphrey si Hepburn?). Ce trebuie sa facem? Sa asculti lumea care iti zice ca “ei lasaaaa nu mai cauta,ca o sa te gaseasca ea pe tine”? Aham. Nu prea cred cacaturi din astea.(intre noi fie vorba, nu e dovedit ca chiar functioneaza asa, right?) Nu’s suficient de tanara incat sa cred asa ceva .Nimeni nu te cauta. Cu atat mai putin te gaseste.

Si ajungi mereu sa ti se puna pata pe persoana nepotrivita. Persoana cu care ai vorbit ore in sir, persoana e care abia ai cunoscut’o, dar iti face inima sa creasca la loc. Intr’un fel sau altul. Si chiar daca doar pentru o secunda. Daca te mai tine mult in brate, daca o sa’i mai simti parfumu mai mult timp si o sa se joace absent cu urechea ta, chiar o sa crezi ca totul e posibil. Cacat.Cacat.Cacat. Scriu numai prostii. Asta de fapt cred ca am visat aseara. Aerul din London probabil. Sigur. Nu mai merg. O sa stau la alta masa.

To be continued.